VIAȚA LUI DON ORIONE
"îngerul sărmanilor"

    Don Orione, fondatorul "Micii Opere a Divinei Providențe" și-a îndeplinit visul la 21 martie 1903, de sărbătoarea Sfântului Benedict.

Binecuvântatul Luigi Orione s-a născut în Pontecurone (Alexandria) la 23 iunie 1872. În 1880, la vârsta de 7 ani, a fost primit printre franciscanii din Voghera. În Săptămâna Mare, o boală l-a adus în pragul morții, astfel în iunie a fost trimis acasă, trebuind să renunțe la visul său de a-l urma pe Sf. Francisc. Totuși a avut prilejul de a fi primit de Apostolul tineretului, don Bosco. Aproape de don Bosco, Luigi Orione s-a simțit foarte bine, a învățat mult, astfel încât în trei ani a făcut gimnaziul.

    În ianuarie 1888, don Bosco a murit, iar, un an mai tarziu, Luigi Orione a intrat în seminarul din Tortona. Aici a fost numit supraveghetor la catedrală și a început apostolatul între tineri. Înainte de a fi preot  s-a ocupat de copiii săraci, pe care i-a adunat într-o organizație denumită "Oratorio" și apoi într-o căsuța în orașul Tortona. Acest gen de caritate creștină reprezintă începutul unei lungi aventuri caritative aflate sub patronajul "Divinei Providențe", cu scopul de a oferi sprijin material și spiritual tuturor celor îndurerați și abandonați.

    La aniversarea lui Columb, cu 5 lire și un bilet cu preț redus, a reușit să ajungă la Roma . Nu a reușit însă să-l vadă pe Vicarul lui Cristos, așa că, a doua zi, a început să viziteze locurile sfinte. Sosit la Tortona, la 15 septembrie 1893, cu permisiunea  episcopului, a deschis primul Colegiu din cartierul "Sf. Bernardino". În toamna anului 1894 institutul a fost transferat în cartierul "Sfânta Clara", urmând să se deschidă case pentru studenți la Torino și Genova.

    Născut în sărăcie și experimentând zi după zi indiferența, Don Orione înalță stindardul carității afirmând: "Caritatea, doar caritatea va salva lumea". La 13 aprile 1895 Luigi Orione a fost sfințit preot. A deschis apoi o sucursală Mornico Losana, iar mai apoi a tipărit "Opera Divinei Providențe".  A primit capela "Sfânta Anna" în Vatican, iar, un an mai târziu, a deschis în Tortona prima tipografie.
În urma cutremurului din Sicilia, a deschis orfelinatul din Cassano Ionio (Cosenza). În același an, la 18 iunie, a fost numit de către Papa Pius al X-lea, Vicar general în dieceza din Messina. Luigi Orione a fondat, de asemenea, în 1915 Ordinul Surorilor Misionare al Carității. Peste trei ani, Patriarhul La Fontaine l-a chemat la Veneția, unde i-a încredințat Institutul Marin și Orfelinatul Artigianelli. În același an a deschis Institutul "Sfânta Inimă" din San Severino Marche, iar în anul următor a deschis casa din Campocroce di Milano (Veneția) și Institutul Tehnic "Dante Aligheri" din Tortona.

    În 1912 Luigi Orione a achiziționat tipografia Editurii "Emiliana" din Veneția și tot atunci a înființat Institutul Artigianelli pentru orfani.

    La 4 august 1921, a plecat în America de Sud. Aici a deschis o tabară agricolă și Casa de ajutorare de la Rio de Janeiro. De asemenea la Puerto Mar del Plata a deschis Parohia și școala "Sfânta Familie", iar la Buenos Aires a înființat școala de reeducare "Marcos Paz".

     S-a întors în anul următor în Italia și puțin mai târziu a fondat Micul Cattolengo Genovez.

     În 23 octombrie 1926, Luigi Orione a pus prima piatră a Sanctuarului "Fecioarei Pazei" din Tortona, lucrările construcției au început doi ani mai târziu, iar în 29 august 1931 a fost inaugurat. O lună mai târziu o boală grea îi punea în pericol viața.
     În 1934 pleacă pentru a doua oară în America de Sud, pentru trei ani și a pus piatra de temelie a Micului Cottolengo Argentinian la Buenos Aires. La întoarcerea sa în Italia,  a inaugurat Institutul "Sfântul Filip Neri" la Roma. A continuat și în Milano un complex la Micul Cottolengo, iar în 1939, a făcut ultima vizită misionară în America de Sud.
     La întoarcere s-a înbolnăvit grav de angină pectorală. În 29 octombrie s-a întâlnit ultima dată cu Papa Pius al XII-lea, la Poarta "Sfântul Sebastian" din Roma, iar la 9 februarie 1940 a primit ultimele sacramente. Se stinge din viață în 12 martie 1940, iar înmormântarea a avut loc la Sanctuarul "Fecioarei Pazei" din Tortona.

     În 6 februarie 1976 Papa Paul al VI-lea îi recunoaște virtuțile de om de excepție. În 29 aprilie 1980 Papa Ioan Paul al II-lea îi conferă titlul "Veritabilul Don Orione" , iar în 26 octombrie 1980 îl proclamă "fericit" pe cel supranumit "Apostolul carității, părintele săracilor, binefăcătorul celor îndurerați și abandonați".

    Pentru faptele sale excepționale săvârșite de-a lungul vieții, la 16 mai 2004, în cadrul unei ceremonii ce a avut loc la Vatican, Don Luigi Orione este Sanctificat de către Papa Ioan Paul al II-lea. Un sfânt este mare pentru că spiritul lui dăinuie după trecerea trupului în neființă. Spiritul Don Orione este foarte viu și fiii săi spirituali săvârșesc acte de caritate în întreaga lume. Cum nici o lege nu poate stinge flacăra dragostei și caritpții, și cum caritatea flămânzește după acțiune, membrii Congregației "Don Orione" desfășoară multiple și diverse activități în peste 30 de țări de pe cele cinci continente.
    Don Orione s-a născut sărac și a murit sărac, dar, prin tot ceea ce el a făcut, astăzi, în numele său, se oferă omenirii o rază de speranță în atotputernicia și milostivirea Divinei Providențe și un model de încredere neclintită în puterea credinței singura care poate da sens vieții omului.