arrow
•    Metode
    Liceul „Don Orione” nu porneşte la drum cu pesimism, ci se angajează cu convingerea fermă, exprimată cu desăvârşire de Sfântul Giovani Bosco printr-o formulă simplă şi eficace: „Educaţia ţine de suflet. Lăsaţi-i pe tineri să ştie că îi iubiţi”.
Papa Benedict al XVI-lea spune că educaţia, o temă universală cunoscută lumii întregi, este o prioritate mai ales „în vremuri în care predomină fascinaţia concepţiilor relativiste şi nihiliste despre viaţă şi în care legitimitatea însăşi a educaţiei este pusă în discuţie”.
Şi Don Orione spunea: „Tânărul trebuie să înţeleagă că trăim pentru el şi că binele lui este binele nostru; el trebuie să simtă chiar că suntem gata să facem sacrificii pentru el, dăruindu-ne .........”.

Cele mai cunoscute şi folosite strategii didactice interactive utilizate la clasă sunt:
•    Braistorming-ul (asaltul de idei) – reprezintă formularea unui număr cât mai mare de idei – oricât de fanteziste ar putea părea acestea – ca răspuns la o situaţie enunţată, după principiul cantitatea generează calitate.
•    Harta povestirii – este o formă de organizare şi sintetizare a conţinutului informaţional al unui text. O altă „Hartă a povestirii” poate compara din anumite perspective două sau mai multe povestiri şi se poate realiza sub forma unui tabel.
•    Reţeaua personajelor – este o metodă grafică de descriere a personajelor şi de argumentare a descrierii. Elevii vor scrie într-un cerc desenat numele personajului. În cercuri-satelit scriu cuvinte care caracterizează personajul, iar apoi citate, reformulări;
•    „Arborele lui Sapiro” - Conflictul în viziunea lui Daniel Sapiro este asociat cu un arbore. Fiecare parte a lui reprezintă o parte componenta a conflictului: • solul - mediul social în care izbucneşte conflictul (familia, colectivul, şcoala); • rădăcina - cauzele multiple ale conflictului; • tulpina - părţile implicate în conflict; • scorbura - problema clară definită a conflictului; • florile - emoţiile proprii pozitive şi negative a celor implicaţi în conflict;. • frunzele - acţiunile concrete a celor implicaţi în conflict; • fructul - soluţia rezolvării conflictului;
•    Copacul ideilor – este o metodă grafică în care cuvântul cheie este scris într-un dreptunghi, la baza paginii, în partea centrală. De la acest dreptunghi se ramifică asemeni crengilor unui copac toate cunoştinţele evocate despre o anumită temă. Foaia pe care este desenat copacul trece de la un membru la altul al grupului şi fiecare elev are posibilitatea să citească ce au scris colegii săi. Această formă de activitate în grup este avantajoasă deoarece le propune elevilor o nouă formă de organizare şi sistematizare a cunoştinţelor;
•    Cvintetul – este o metodă creativă, prin care în cinci versuri se sintetizează un conţinut de idei. Este şi un instrument de evaluare a înţelegerii textului şi de exprimare a creativităţii elevilor. Este o poezie de cinci versuri, iar scrierea ei presupune o reflecţie bazată pe înţelegerea nuanţată a sensului subiectului ales. Primul vers este un cuvânt-cheie referitor la discuţie, fiind, de obicei, un substantiv. Al doilea vers este alcătuit din două cuvinte care descriu substantivul în discuţie, fiind adjective. Al treilea vers este alcătuit din trei cuvinte care exprimă o acţiune, fiind de regulă verbe la gerunziu. Al patrulea vers conţine patru cuvinte şi exprimă sentimentele faţă de subiect, iar al cincilea vers este un cuvânt care expimă esenţa subiectului;
•    Diamantul – este o strategie modernă care are la bază împletirea activităţii individuale cu cea de cooperare în grup. Prin aplicarea acestei metode se urmăreşte antrenarea în activitate a fiecărui elev astfel încât să participe la soluţionarea sarcinilor de lucru date. Este o metodă care stimuleză interacţiunea între elevi, dezvoltă abilităţile de comunicare şi gândirea critică a acestora. Metoda se poate utiliza cu succes la orele de educaţie civică, limba română, istorie, s.a.
•    Ciorchinele – se poate utiliza mai ales în etapa de reactualizare a structurilor învăţate anterior, sau în etapa de evocare, elevii fiind puşi în situaţia de a stabilii conexiuni între elementele studiate, de a se implica activ în procesul de gândire. În centru se notează conceptul de referinţă, apoi se trasează sateliţii cu conceptele conexe şi de la fiecare ideile derivate. Realizarea ciorchinelui presupune comparaţii, raţionamente, clasificări, ierarhizări. Ca aplicație practică, această metodă se poate folosi la toate obiectele de studiu din ciclul primar;
•    Metoda cadranelor – este metoda prin care se rezumă sau se sintetizează conţinutul unei lecţii. Urmăreşte implicarea elevilor în realizarea unei înţelegeri cât mai adecvate a unui conţinut informaţional. Se împarte spaţiul de lucru în patru cadrane şi în fiecare se propune câte o sarcină de lucru;
•    Explozia stelară – metodă de dezvoltare a creativităţii, asemănătoare braistorming-ului. Scopul este de a obţine cât mai multe conexiuni între concepte. Se scrie problema a cărei soluţie trebuie descoperită, apoi se formulează cât mai multe întrebări care au legătură cu ea. Întrebările trebuie să înceapă cu “de ce?”, “cum?”, “când?”, “cine?”, “unde?”;
•    Floarea de lotus – este o tehnică ce presupune identificarea conexiunilor dintre concepte şi idei, pornind de la o temă care generează opt (sau un număr la alegere) idei secundare. Fiecare idee secundară va genera alte opt idei, s.a.m.d.;
•    Diagrama Venn-Euler – presupune compararea de către elevi a două elemente: idei concepte, evenimente, obiecte. Sunt evidenţiate atât elementele comune, cât şi cele care le diferenţiază. Se reprezintă sub forma a douş cercuri care se intersectează. În primul cerc se notează elementele specifice primului obiect, în al doilea cerc cele ale celuilalt obiect, iar la intersecţia cercurilor, elementele comune. Această metodă este folosită pentru a-i ajuta pe elevi să-şi sistematizeze cunoştinţele, să diferenţieze informaţii asemănătoare. Astfel, cunoştinţele elevilor sunt mai precise şi se păstrează un timp mai îndelungat;
•    Metoda celor şapte pălării gânditoare – Este o metodă-joc pentru stimularea creativităţii participanţilor şi se bazează pe interpretarea de roluri în funcţie de pălăria aleasă. Sunt şase pălării gânditoare, fiecare având câte o culoare: alb, roşu, galben, verde, albastru şi negru. Membrii grupului îşi aleg pălăriile şi vor interpreta rolul precis, aşa cum consideră mai bine. Rolurile se pot inversa, participanţii sunt liberi să spună ce gândesc, dar să fie în acord cu rolul pe care îl joacă. Culoarea pălăriei este cea care defineşte rolul, iar pentru succesul acestei metode este bine ca materialul didactic să fie variat şi bogat pentru a-i atrage pe elevi.
•    Cubul- Metoda presupune explorarea unui subiect din mai multe perspective. Sunt recomandate următoarele etape: - Realizarea unui cub pe ale cărui feţe sunt scrise cuvintele: descrie, compară, analizează, asociază, aplică, argumentează. - Anunţarea temei. - Împărţirea clasei în 6 grupe, fiecare dintre ele examinând o temă de pe feţele cubului. - Descrie: culorile, formele, mărimile etc. - Compară: ce este asemănător, ce este diferit. - Analizează: spune din ce este făcut. - Asociază: la ce te îndeamnă să te gândeşti? - Aplică: la ce poate fi folosită? - Argumentează: pro sau contra şi enumeră o serie de motive care vin în sprijinul afirmaţiei tale. - Redactarea finală şi împărtăşirea ei celorlalte grupe. - Afişarea formei finale pe tablă.
•    Turul galeriei este o metodă de învăţare prin cooperare ce îi încurajează pe elevi să-şi exprime opiniile proprii. Produsele realizate de copii sunt expuse ca într-o galerie, prezentate şi susţinute de secretarul grupului, urmând să fie evaluate şi discutate de către toţi elevii, indiferent de grupul din care fac parte. Turul galeriei presupune evaluarea interactivă şi profund formativă a produselor realizate de grupuri de elevi.
•    Metoda piramidei sau metoda bulgărelui de zăpadă, este o îmbinare armonioasă între activitatea individuală şi cea a grupurilor de elevi. Are rol de a încorpora activitatea fiecărui elev într-un demers amplu menit să rezolve o problemă complexă. Această metodă presupune organizarea unei activităţi structurate în următoarele etape: - individuală – elevii primesc o temă pe care o rezolvă individual într-o perioadă scurtă de timp ( de obicei 5 minute). Se pot formula întrebări referitoare la subiectul tratat; - perechi – se formează grupe de doi elevi , care îşi verifică reciproc rezultatele şi încearcă să răspundă la întrebările care au fost formulate în interiorul grupului; - grupuri de patru elevi - formate prin unirea perechilor două câte două. Elevii îşi confruntă rezultatele , concep un nou răspuns, într-o formulare la care îţi aduc toţi contribuţia identificând concluziile cu caracter general în zonele de controverse rezultate în urma întrebărilor fiecăruia; - întreaga clasă –un reprezentant al fiecărei grupe prezintă concluziile sale. Acestea pot fi notate pe tablă pentru a putea realiza comparaţia între răspunsurile grupurilor. Pe baza lor se concep concluziile finale.
•    Metoda R. A. I. are la bază stimularea şi dezvoltarea capacităţilor elevilor de a comunica (prin întrebări şi răspunsuri) ceea ce tocmai au învăţat. Denumirea provine de la iniţialele cuvintelor Răspunde – Aruncă –Interoghează şi se desfăşoară astfel: la sfârşitul unei lecţii sau a unei secvenţe de lecţie, profesorul, împreună cu elevii săi, investighează rezultatele obţinute în urma predării-învăţării, printr-un joc de aruncare a unui obiect mic şi uşor (minge) de la un elev la altul. Cel care aruncă mingea trebuie să pună o întrebare din lecţia predată celui care o prinde. Cel care prinde mingea răspunde la întrebare şi apoi aruncă mai departe altui coleg, punând o nouă întrebare. Evident interogatorul trebuie să cunoască şi răspunsul întrebării adresate. Elevul care nu cunoaşte răspunsul iese din joc, iar răspunsul va veni din partea celui care a pus întrebarea. Acesta are ocazia de a mai arunca încă o dată mingea, şi, deci, de a mai pune o întrebare.
•    Metoda ȘTIU-VREAU SĂ ȘTIU-AM ÎNVĂȚAT-este o strategie de conştientizare de către elevi a ceea ce ştiu,sau cred ca ştiu, referitor la un subiect şi totodată a ceea ce nuştiu, sau nu sunt siguri că stiu, şi ar dori să ştie sau să înveţe;metoda poate fi folosită în prima parte a unei lecţii – actualizarea     vechilor cunoştinţe - evocarea;activează elevii şi îi face conştienţi de procesul învăţării;oferă elevilor posibilitatea de a-şi verifica nivelul cunoştinţelor
Modalitatea de realizare:
Se cere elevilor să inventarieze ideile pe care consideră că le deţin cu privire la subiectul, sau tema investigaţiei ce va urma; aceste idei vor fi notate într-o rubrica a unui tabel – „ŞTIU”;
Ei vor nota apoi ideile despre care au îndoieli, sau ceea ce ar dori sa ştie în legătură cu tema respectivă; aceste idei sunt grupate în rubrica „VREAU SĂ  ŞTIU”;
Profesorul va propune apoi studierea unui text, realizarea unei investigaţii şi fixarea unor cunoştinţe referitoare la acel subiect, selectate de profesor; elevii   îşi   însuşesc noile cunoştinţe şi îşi inventariază noile idei asimilate pe care le notează în rubrica „AM ÎNVĂŢAT”.
•    Mozaicul-O metodă de învăţare cooperantă: se împarte o temă în 4-5 subteme; elevii, împărțiți pe grupe, pot primi alternativ 4-5 întrebări-cheie, care să îi determine să analizeze aceleaşi materiale din perspective diferite ;se împart elevii în atâtea grupuri câte subteme sunt propuse (profesorul alege grupurile echilibrate) ;fiecare grup studiază o subtemă ;elevii formează acum grupuri noi;fiecare grup nou este un ‘’jigsaw’’ care are câte un elev din cele 4-5 grupuri iniţiale; la reîntoarcerea în grupurile inițiale, fiecare grup are are un „expert’’ în cele 4-5 subteme.